De ce este nevoie uneori sa revii acolo unde amintirile nu te lasa sa traiesti?
De ce uneori oamenii si chiar viata iti dau lovituri pe care cu greu le poti suporta?
29 decembrie 2009
26 decembrie 2009
Trezeste-te, Zurly!
Trezeste-te Zurly! De ce plangi? Patul nu e gol! Esti tu si ingerul tau e in el. Si nu e frig, nu esti intr-un cavou de gheata. Si aripile nu-ti sunt de plumb si nici nu s-au frant! Mai poti zbura!...Incearca!
Incearca sa te aventurezi printre scanteile fierbinti ale soarelui si nu prin razele apocaliptice ale lunii...
Nu plange! Nu esti singura! Sunt eu...Sunt eu aici langa tine. Si amandoi avem suflete tari.
Invingem, nu? Paseste cu incredere in viitor! Nu te afunda...Caci drumul e lung si nu trebuie sa te opresti daca te-ai intepat in primul ciob de sticla.
Si deschide ochii! Nu mai e EL ca sa te orbeasca! Doar lumina sperantei. Fugi ca sa-ti recapeti sufletul! Nu te opri daca iti apare in cale!
Te vei impiedica si vei reintra in iuresul amintirilor, ca intr-un joc de iele. Nu vei mai fi om. Doar o umbra fara suflet care bantuie in trecut.
Si nu te razbuna! Nu te chinui! N-ai sa dai de el! N-ai sa dai de sangele lui galgaind prin venele tale! Si nici in venele lui! Si-a pierdut vlaga odata cu inima!
Si nu mai trai in spectrul nonculorilor! Stoarce ceva din lume, suge puterea din jur, infige-ti acum coltii in tine si coloreaza-ti viata!
Lumineaza-te! Iubire absoluta nu exista! Nu mai fi asa credula! Fidelitatea va fi in curand doar un arhaism, iar prietenia - doar o amagire!
Dar va fi bine! Si-ti va trece! Si cei care se ridica de la masa vietii nu sunt decat niste lasi! Nu merita, asteapta!
Trezeste-te, Zurly! Si nu mai plange! Nu te mai ineca in dureri amagitoare! Respira, crede, lupta, traieste! Si nu inceta sa iubesti! Iubeste, Zurly! Iubeste...
22 decembrie 2009
Zbucium ars
Pustiu si intuneric e imprejur,
E ceatza, e frig si nimeni pe drum.
Luminile-s pale, murdare si reci,
O liniste surda si suflete seci...
Doar vantul adie din cand in cand
Frunzele vestede usor tremurand.
Pareri de rau, suspine, lacrimi,
Sufletu-i rana de-atatea patimi.
Amintirile plang, durerea mi-o curma,
Un vuiet fierbinte revine din urma.
Teama, umbre si singuratate,
Nu le mai pot simti pe toate...
Dar timpul imi vindeca rana,
Sterge pentru totdeauna amintirea ta
Si da uitarii salbatica-mi lupta cu tine.
Acum...dupa atata vreme, e pace...e bine.
(te regasesti...?)
E ceatza, e frig si nimeni pe drum.
Luminile-s pale, murdare si reci,
O liniste surda si suflete seci...
Doar vantul adie din cand in cand
Frunzele vestede usor tremurand.
Pareri de rau, suspine, lacrimi,
Sufletu-i rana de-atatea patimi.
Amintirile plang, durerea mi-o curma,
Un vuiet fierbinte revine din urma.
Teama, umbre si singuratate,
Nu le mai pot simti pe toate...
Dar timpul imi vindeca rana,
Sterge pentru totdeauna amintirea ta
Si da uitarii salbatica-mi lupta cu tine.
Acum...dupa atata vreme, e pace...e bine.
(te regasesti...?)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)