Pustiu si intuneric e imprejur,
E ceatza, e frig si nimeni pe drum.
Luminile-s pale, murdare si reci,
O liniste surda si suflete seci...
Doar vantul adie din cand in cand
Frunzele vestede usor tremurand.
Pareri de rau, suspine, lacrimi,
Sufletu-i rana de-atatea patimi.
Amintirile plang, durerea mi-o curma,
Un vuiet fierbinte revine din urma.
Teama, umbre si singuratate,
Nu le mai pot simti pe toate...
Dar timpul imi vindeca rana,
Sterge pentru totdeauna amintirea ta
Si da uitarii salbatica-mi lupta cu tine.
Acum...dupa atata vreme, e pace...e bine.
(te regasesti...?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasa un comentariu