08 martie 2012
Iubire & Ura
In adancul sufletului toti tanjim la iubire. Asteptam de atata vreme sa iubim, visam la iubire in fiecare secunda a existentei noastre, ne imaginam cum ar fi daca am avea alaturi de noi pe cineva cu care sa ne impartim viata si ne trezim intr-o zi luati pe sus de iubire. In sfarsit, cineva a reusit sa ne trezeasca la viata, sa ne trezeasca sufletul. Simtim cum iubirea creste in noi mai tare cu fiecare gand la el. Visam cu ochii deschisi la revederi romantice, la sarutari pasionale, la cuvinte de iubire… Ne inchipuim tot felul de situatii, de scenarii cu happy-end. Si intr-o zi, ne dam seama ca cel pe care il iubim nu ne raspunde cu aceleasi sentimente.
Cu totii am trecut prin asta, am iubit si n-am fost iubiti, sau am fost iubiti si n-am iubit. Nu exista o explicatie sau cel putin eu n-am gasit-o. Pur si simplu, se intampla si nu ai cum sa eviti lucrurile. Poti oare sa-i spui inimii pe cine sa iubeasca si pe cine sa nu iubeasca? Nu ai cum! Te vei indragosti de oameni pe care niciodata n-ai fi crezut ca ai sa-i iubesti, te trezesti cu declaratii de iubire de la oameni carora nu le-ai aratat niciun gest de interes, de afectiune. Iubirea neimpartasita exista si foarte multi se confrunta cu ea. Si este tare dureros sa fii respins, o durere greu de exprimat in cuvinte iti cuprinde sufletul.
Am auzit spunandu-se ca atunci cand iubirea nu este reciproca, nu este iubire. Nimic mai neadevarat si mai absurd. Iubirea nu tine de celalalt, de modul in care acesta alege sa-ti raspunda, ci de capacitatea ta de a iubi si de a-ti darui iubirea.Nu am solutii salvatoare, nu am metode sau sfaturi care sa te ajute sa anihilezi durerea. Poate ca daca nu te vei mai impotrivi si te vei abandona iubirii din sufletul tau, lucrurile vor fi mai usoare.
Dar cum sa treci peste asta? Peste respingere, peste egoul tau ranit? Peste pierderea celui cu care iti doreai sa fii? Poate doar crezi ca-l vrei, dar de fapt este doar egoul tau ranit. Fii sincera cu tine si recunoaste ce simte cu adevarat sufletul tau. Daca cel indragit nu te iubeste, nu inseamna ca este ceva in neregula cu tine. Pur si simplu, uneori oamenilor le este frica sa iubeasca, sa se daruiasca.
(preluare)
27 februarie 2012
Sa zic oare "Asta e!"?
Oamenii vin si pleaca din viata noastra. Unii raman mai mult, altii ne parasesc mai repede. Si aici nu ma refer la faptul ca viata lor se termina, ca a tuturor, la un moment dat, ci ca dispar, determinati de o situatie anume. Chiar si cei mai apropiati, despre care ti-ai imaginat ca vei sta tot timpul alaturi. Unii dispar din incapatanare, orgolii si principii. Altii din pricina intamplarilor din trecut, carora nu le pot da drumul pentru a putea merge mai departe. Pe un drum care nu iti ofera garantii, ci iti promite doar o mica portie de fericire.
Caci, da, de curand am invatat ca nu exista garantii pentru nimic in viata. Mi-am imaginat o vreme contrariul, dar viata mi-a demonstrat destul de neasteptat ca nu este asa. La fel cum mi-am imaginat ca, daca lupt, pot obtine lucruri, sau oameni. Ei bine, nici asta nu este adevarat 100%. Exista oameni pentru care vrei din toata fiinta sa lupti si nu poti... nu te lasa ei. Pentru ca nu te vor in viata lor. Din pricina aceleiasi incapatanari, a orgoliului si a principiilor. Si trebuie, deodata, sa inveti sa spui "Asta e!". Adica, exact cuvintele in fata carora te-ai revoltat intotdeauna. Trebuie sa inveti sa le accepti si mai ales sa traiesti cu ele, chiar daca e greu sau chiar daca ti se pare de-a dreptul imposibil. Pana la urma, doar cateva sunt lucrurile cu adevarat imposibile, cred eu. Si schimbarea oamenilor se incadreaza uneori in aceasta categorie...
Caci, da, de curand am invatat ca nu exista garantii pentru nimic in viata. Mi-am imaginat o vreme contrariul, dar viata mi-a demonstrat destul de neasteptat ca nu este asa. La fel cum mi-am imaginat ca, daca lupt, pot obtine lucruri, sau oameni. Ei bine, nici asta nu este adevarat 100%. Exista oameni pentru care vrei din toata fiinta sa lupti si nu poti... nu te lasa ei. Pentru ca nu te vor in viata lor. Din pricina aceleiasi incapatanari, a orgoliului si a principiilor. Si trebuie, deodata, sa inveti sa spui "Asta e!". Adica, exact cuvintele in fata carora te-ai revoltat intotdeauna. Trebuie sa inveti sa le accepti si mai ales sa traiesti cu ele, chiar daca e greu sau chiar daca ti se pare de-a dreptul imposibil. Pana la urma, doar cateva sunt lucrurile cu adevarat imposibile, cred eu. Si schimbarea oamenilor se incadreaza uneori in aceasta categorie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)