27 februarie 2012

Sa zic oare "Asta e!"?

Oamenii vin si pleaca din viata noastra. Unii raman mai mult, altii ne parasesc mai repede. Si aici nu ma refer la faptul ca viata lor se termina, ca a tuturor, la un moment dat, ci ca dispar, determinati de o situatie anume. Chiar si cei mai apropiati, despre care ti-ai imaginat ca vei sta tot timpul alaturi. Unii dispar din incapatanare, orgolii si principii. Altii din pricina intamplarilor din trecut, carora nu le pot da drumul pentru a putea merge mai departe. Pe un drum care nu iti ofera garantii, ci iti promite doar o mica portie de fericire.

Caci, da, de curand am invatat ca nu exista garantii pentru nimic in viata. Mi-am imaginat o vreme contrariul, dar viata mi-a demonstrat destul de neasteptat ca nu este asa. La fel cum mi-am imaginat ca, daca lupt, pot obtine lucruri, sau oameni. Ei bine, nici asta nu este adevarat 100%. Exista oameni pentru care vrei din toata fiinta sa lupti si nu poti... nu te lasa ei. Pentru ca nu te vor in viata lor. Din pricina aceleiasi incapatanari, a orgoliului si a principiilor. Si trebuie, deodata, sa inveti sa spui "Asta e!". Adica, exact cuvintele in fata carora te-ai revoltat intotdeauna. Trebuie sa inveti sa le accepti si mai ales sa traiesti cu ele, chiar daca e greu sau chiar daca ti se pare de-a dreptul imposibil. Pana la urma, doar cateva sunt lucrurile cu adevarat imposibile, cred eu. Si schimbarea oamenilor se incadreaza uneori in aceasta categorie...

Un comentariu:

  1. Da. Asta e! ... si lectia trebuie tinuta minte. O lectie dura, dar foarte adevarata. Foarte de curand am invatat-o si eu, si sincer ma bucur. De atunci nu mai folosesc pronumele posesiv cand vine vorba de persoane. Nu mai zic "a mea" sau "al meu" pentru ca nu poti detine persoane ca pe niste lucruri, tocmai din motivul ca unele chiar nu vor sa iti apartina. Si intradevar treaba cu schimbatul unei persoane e practic imposibila. Nu vreau sa bat campii ca nu stiu cum a fost in cazul tau, dar in linii mari imi imaginez. Prefer sa savurez prezentul si sa las viitorul sa isi vada singur de-ale lui. Unde n-am destule date concrete, nu mai fac planuri pe termen lung. Capul sus, Zurly! :)

    RăspundețiȘtergere

Lasa un comentariu