Maturitate

Am citit pe pitzi: "Eu nu cred ca nu ii era frig. Un lucru care ma face sa cred asta e chiar faptul ca pune sub poza ca nu ii era frig. Dpdv psihologic, asta inseamna ca ii era , fiindca nu trebuie sa negi un lucru daca nimeni nu te intreaba".

De ce s-a justificat ca nu are pe nimeni atata vreme cat eu nu am intrebat acest lucru si nici macar nu mi-a trecut asta prin gand?

Niciodata nu am bagat toti oamenii in aceeasi oala. Toti suntem oameni, unii mai copii, altii mai maturi. M-am maturizat...fetele oricum se maturizeaza repede, baietii cam uita sa treaca prin acest proces...sau isi aduc foarte tarziu aminte :)) Maturitatea este o schimbare care vine fie ca vrei fie ca nu. Adevarata problema a oamenilor maturi este ca ei nu stiu sa aprecieze multe bucurii ale vietii (nu este cazul sa dau exemple), ci se cufunda in probleme. Cat de trist, dar cat este de adevarat. Sunt oameni care s-au maturizat prea devreme fara sa vrea fiind constransi de evenimentele neplacute din viata lor, dar la fel de multi sunt care la varste mari nu sunt deloc maturi chiar daca si pe acestia i-a incercat de cateva ori viata asta cruda.

Sunt unul din oamenii care s-au maturizat poate inainte de vreme. Nu de mult oricum, de pe la 20 de ani. M-am maturizat in acesti ani ( aproape 3 ani jumate) cat altii in 10. De atunci imi este teama de a nu pierde persoanele din jurul meu. Si viata imi ia persoanele dragi treptat...Si tu esti o persoana foarte draga, da tu...

Multi imi spun ca sunt o femeie matura. Chiar si barbatii din viata mea ma alintau "pitic, copilul sau bebe" stiind ca sunt matura. Au simtit asta in multe cazuri cand au realizat ca si la greu am fost langa ei. Trec printr-o perioada un pic mai dificila in care trebuie sa fiu matura...sa fiu cea de care au nevoie cei din jurul meu. Dar...intotdeauna trebuie sa pastram totusi un strop din copilul ce am fost odata. Sa nu uitam sa fim copii...