18 ianuarie 2010

Voi pleca intr-o zi


Mi-e dor de zilele frumoase petrecute impreuna, mi-e dor de chipul tau, de surasul tau cald si ademenitor. Imi e greu sa cred ca vor trece saptamani pana ne vom revedea. Fara tine zilele mele sunt pustii, iar noptile sunt lungi si reci. Batrana banca, unde stateam de vorba si ne fauream visuri de viitor, este acum rece si acoperita de frunzele toamnei. Imi lipsesc micile tale atentii care imi umpleau sufletul de bucurie.

Cu alte cuvinte imi lipsesti tu. Te astept cu dragoste, pe tine, suflet pereche al sufletului meu...

Voi pleca intr-o zi sa te caut. Te voi recunoaste dupa urma pasilor, ramasa prin frunze, dupa fiecare floare neatinsa de ploaie. Nici pasare, nici fiinta omeneasca nu vor sti sa spuna numele celui care a cerut adapost intr-o noapte.

Voi pleca intr-o zi sa te caut si stiu ca te voi gasi undeva la capatul noptii, dar cum sa te strig?...

2 comentarii:

Lasa un comentariu