Mi-e dor de copilaria mea, de zilele in care zambeam si nimic nu conta. Imi amintesc de prima zi de scoala, de abecedar, de ziua in care am avut primul spectacol de dansuri moderne in clasa a 2-a, de diriginte...si multe altele. Sarbatorile de Craciun si Paste nu mai sunt cum erau odata, cand simteai ca vine mosul sau iepurasul...azi totul este comercial.
Mi-e dor sa-mi revad prietenii din copilarie, mi-e dor de serile petrecute in scara la bloc, mi-e dor de jocurile "flori, fete si baieti", "tara, tara vrem ostasi", "v-ati ascunsea" in loc de conversatii tarzii pe mess. Nu mergeam la sala, dar ne urcam zilnic pe bara pe care se bateau covoarele. Mi-e dor sa joc shencal cu fetele si sotron desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului, sa ma joc cu masinutele (nu aveam eu treaba cu papusile), mi-e dor sa facem galagie in fata blocului sa ne certe vecinii. Mi-e dor de varsta aceea cand ma intrebam oare cum e sa te saruti?
Nici nu stiu cum a trecut timpul insa stiu ca am avut o copilarie minunata, chiar daca nu aveam mp3/ipod ci chitara, chiar daca nu aveam mobilul la gat ci cheia. Din cand in cand, panicati, ne pipaiam sa vedem daca mai sunt acolo. Traiam tot timpul cu spaima ca "am pierdut cheia". Eram pedepsiti pentru efortul parintilor de a schimba yala de la intrarea in casa, daca pierdeam cheia.
Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. Suflam cornete de hartie prin tevi, jucam "pac-pac", jucam tenis de picior si volei in fata blocului. Nu am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Aveam clasor cu timbre, colectie de servetele si colectie de cartonase de la guma Titanic. Primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream prietenia si completam oracole si scriam scrisori de dragoste parfumate.
Mi-e dor de toate aceste jocuri ale copilariei. Cand mergeam si furam corcoduse, struguri, mere padurete si cate si mai cate. Mi-e cam dor de clasele 5-8, parca atunci eram mai prieteni intre noi toti.
Strada, cartierul, sunt tot acolo, dar nu mai este nimic din tot ce a fost odata, locurile s-au reamenajat.
Am avut o copilarie fericita, in care nimic nu-mi lipsea desi suntem cinci copii la parinti :D ... In ziua de azi nu se mai prea pretuieste nimic, traim intr-o era a jocurilor si filmelor pe PC, a scandalurilor, hotiilor si multe altele (rele, din nefericire).
Acum pot spune ca sunt o femeie desi de multe ori inca ma vad un copil. In tot acest timp nu am incetat sa zambesc, chiar daca mi-a fost bine sau rau...
Mi-e dor de copilarie pentru ca aveam o scuza atunci cand greseam.
Asta e. Se pare ca o sa raman cu dorul.
Amintiri multe si frumoase.
Am inceput sa ma gandesc la comentariul pe care sa ti.l las pe blog in momentul in care mi.ai spus ca ai terminat de scris acest "articol". Nici acuma la 20 de min mai tarziu nu gasesc cuvintele potivite pentru a descrie ceea ce simt atunci cand recitesc si recitesc aceste randuri. In toate aceste paragrafe ma regasesc (ihi era si clar avand in vedere ca am trait in mare parte aceeasi copilarie). As putea sa completez aceste amintiri da cred ca nu mi.ar ajunge o noapte intrega sa imi amintesc toate peripetiile prin care am trecut impreuna. De fiecare data cand trec pe "la bloc" (e drept o fac destul de rar) ma gandesc cum ar fi sa ne reintalnim toti acuma dupa atatia ani si sa incercam macar pentru o seara sa ne prefacem ca suntem din nou copii. Stiu este imposibil deoarece multi dintre noi ar spune ca este foarte penibil ceea ce facem insa eu nu voi inceta niciodata sa cred ca va exista acea zi in care macar o parte din "noi" se va reintalni la bloc si va trai un mic episod din copilaria noastra. Intr.o zi am citit la Cristi pe hi5 ce si.a propus el pentru acest an iar la un punct scria ca vrea sa gaseasca persoane care sa jaoce cu el shotron. Nu sunt singura care ii duce dorul copilariei si asta ma face sa zambesc. Daca de ceva imi aduc cu drag aminte este de melodia Aicha (originala) pe care o ascultam la tine in bucatarie cu geamul deschis. De fiecare data cand ascult melodia asta zambesc, si imi aduc aminte de COPILARIE. PS: cand eram mica credeam ca fratele tau(ma gandeam sa nu dau nume) va ajunge un mare cantaret :P... si cate si mai cate nu credeam...:)
RăspundețiȘtergereAnonim numit Carmina :))... ce tare esti, muahhhhh
RăspundețiȘtergeresi mie imi e dor.........tare........
RăspundețiȘtergerecui nu o fi oare dor de copilarie? 1-5% :P
RăspundețiȘtergerefrumos, foarte frumos...
RăspundețiȘtergerealaturi de clipul postat la sfarsitul articolului vi-l recomand si pe acesta (mie tare-mi place): http://www.youtube.com/watch?v=CMTHLJE0oXQ
Nu am fost prietene in copilaria noastra deoarece locuiam destul de departe dar stiu un lucru: noi,generatia noastra,am avut toti aceeasi copilarie,fie ca parintii aveau sau nu bani,in fata blocului eram toti egali si ne jucam pana tarziu toate acele jocuri...fara sa ne facem nici o grija.Acum iti vorbesc in calitate de mama care isi iubeste enorm copiii si iti spun...eu voi incerca sa le ofer copiilor mei toate acele sentimente pe care le-am trait noi.Pastele si Craciunul nu sunt nicaieri cum sunt in Romania,chiar daca si acolo au inceput usor-usor sa nu mai aiba aceeasi valoare!Sfatul meu...traieste pe cat posibil ceea ce ai inca,pentru ca eu,aici...nu pot decat sa sper ca voi avea bani sa ajung de sarbatori acasa pentru a putea povesti si copiii mei,copiilor lor,ce copilarie fericita au avut si ce datini frumoasa avem noi ROMANII!
RăspundețiȘtergereAproape mi-au dat lacrimile...cred ca in fiecare dintre noi se afla un suflet de copil care nu va creste niciodata...si va ramane acolo se ne aduca aminte de clipele cand erau fara griji si fara atatea responsabilitati.Unde esti copilarie?
RăspundețiȘtergereM-am regasit si eu, printre multi altii in descrierea copilariei tale :)
RăspundețiȘtergereTin minte ca ne jucam "Dallas" acolo la noi la pietre si radeam ca tampitii, de se luau vecinii de noi; o auzeam pe Vali de la etajul 4 cu rasul ala colorat :)) si desenam pe asfalt (eu excelam la partea asta:) spargeam seminte de ni se umflau buzele;
Ne plimbam cu bicicletele, jucam volei- chiar faceam echipa buna;)
Mai ti minte cand am improvizat o nunta, actiunea petrecandu-se in buruienile din fata bazei, in care actorii principali erau: Tudor si subsemnata, cu coronitza de papadii =))
Anonim=Ada :P
Da tu, imi amintesc...si cand faceam corturi din paturi langa gardul de la baza si ne latra Labush =)) si ne jucam de-a "magazinul" acolo la bolovani , iar banii erau frunzele de diferite marimi :))
RăspundețiȘtergereApp, trebe sa mai iesim la volei tu :X
bine scris!
RăspundețiȘtergereIn ceea ce ma priveste aceasta postare ma face sa-mi doresc tot mai mult sa facem o reuniune asa ca de la 10 ani de cand am terminat generala...iti dai seama ce fain ar fi sa mergem la scoala sa bagam un volei si niste experimente in laborator la diriga? LUX! Eu ma inscriu la volei ca am vazut ca se cere aceasta activitate :D. Frumos scris! Bravo Sis!
RăspundețiȘtergereSi mie mi-e un dor nebun sa joc un volei de numa :X ... dar vine ea caldura si bag :))
RăspundețiȘtergereIar in legatura cu reuniunea de 10 ani, e valabil...trebuie facuta neaparat ;)
http://yobediah.wordpress.com/2007/10/29/demisie/
RăspundețiȘtergereVreau să mă întorc în trecut, la vremurile când viaţa era simplă. Atunci când tot ce ştiam se rezuma la cele şapte culori, cinci poezii, zece cifre şi vocea mamei care mă chema la masă când nu îmi era foame. Asculta te rog piesa asta si spune-mi ce crezi :) mersi http://www.youtube.com/watch?v=y45oDKGWtVw
RăspundețiȘtergere@ Radu: Am ascultat piesa. Da, e foarte true...si acum imi e si mai dor de copilarie :((
RăspundețiȘtergere:(((
RăspundețiȘtergere